Uimitor cum practica în marketing din lume nu se potriveşte cu practica din România.
Acum ceva timp în urmă, am constat că ce ştiam ca teorie din "buchile" marketingului nu se aplică sub nici o formă pe piaţa reală românească. Deseori se vehiculează idea unui comportament "atipic" pentru consumatorul autohton. Dar oare chiar aşa de "speciali" suntem?
Un expat spunea ca noi „ca şi naţie suntem uimitori, faptul că ne adaptăm foarte repede anumitor situaţii de piaţă, de viaţă, ne conferă unele avantaje de moment”. Aceste avantaje însa nu vor reprezenta o învâtare genetică, care în timp să fie întipărita în ADN-ul fiecăruia dintre noi.
Dacă vedem un zid, noi mergem spre el şi doar când ajungem ne gândim cum să-l ocolim, în educaţia japoneză, occidentală sau americană îşi fac strategii cum să ocolească zidul.
Anticiparea, nu este un lucru forte al nostru dar nici rău, faptul că realizăm scenarii de ocolire a unui zid nu este greu. Şi aşa se ştie că suferim de "scenaristică" ca şi popor. Însă vom atribui anumite situaţii, dezavantaje, pierderi invocând superstiţii, frustrări sau complexe care vin din anii ce au trecut peste noi, din educaţia noastră.
Degeaba avem proverbe arhicunoscute, ca „fă-ţi iarna car şi vara sanie”, noi nu le folosim. Lipseşte anticipare, viziunea şi strategia.
Irosim atâtea oportunităţi din cauza egoului nostru individualist, de moment, în setat de nevoie şi fără a evalua concret implicaţile ulterioare.
Stimbine că în momente de criza se crează goluri. Gol economic. Gol financiar. Gol de consum. Gol de slujbe. Gol de MULŢUMIRE. Dar din câte ştim, orice gol creează o "movilă" undeva. Imaginează-ţi cum este când sapi o gropă, pământul este pus lângă. Acest surplus dă naştere unei movile. Aşa şi în criză, America are un "gol", China are o "movilă". România are un gol iar "movila" noastră însă cred că a fost aruncată ... de stim noi cine .... în cele patru zări. Iar în acest contex ce rămâne să fac? Voi gândi "On".
A gândi „On” înseamnă că fiecare particică din noi, cercetează, analizează şi evaluează oprotunităţi reale şi neconcurenţiale care pot fi întreprinse.
Dacă după '90 piaţa românească reprezenta un tărâm virgin, acum după 20 de ani suntem la fel de necunoscuţi. Oportunităţile sunt pretutindeni, rămâne doar să legam elementele de puzzle şi să dezvoltam lucruri mici care să ne facă mari. Mari ca naţiune istorică din spaţiul European.
Încercăm să branduim o ţară de atît timp, şi nimic. Atâta timp cât a fi roman înseamnă cerşetori, hoţi, şi alte aspecte negative, oameni care muncesc pe nimic, executanţi, leneşi, oameni fără cuvânt, fără o constanţă în acţiuni şi realizări care au o capitala fie la Budapesta fie la Moscova ... cunoscătorii ştiu de ce .... rămâne să gândim „On”.
Încercăm să branduim turismul românesc, şi nimic. Atâta timp cât locurile superbe nu sunt conservate, nu avem infrastructură, căile ferate sunt în colaps logistic şi finanicar, când transmitem imagini eronate „că o femeie să mărită cu patru barbaţi” şi „peştii cresc în copaci „ ..... drumeţii ştiu de ce .... rămâne să gândim „On”.
Şi astfel, prin gândirea „On” colectivă posibil ca ignoranţa să se disipe, implicarea altor oameni se va accentua efectul şi încet, încet, formele dezvoltării se vor contura din ceaţa deasă a celor 20 ani de democraţie.
Acum ceva timp în urmă, am constat că ce ştiam ca teorie din "buchile" marketingului nu se aplică sub nici o formă pe piaţa reală românească. Deseori se vehiculează idea unui comportament "atipic" pentru consumatorul autohton. Dar oare chiar aşa de "speciali" suntem?
Un expat spunea ca noi „ca şi naţie suntem uimitori, faptul că ne adaptăm foarte repede anumitor situaţii de piaţă, de viaţă, ne conferă unele avantaje de moment”. Aceste avantaje însa nu vor reprezenta o învâtare genetică, care în timp să fie întipărita în ADN-ul fiecăruia dintre noi.
Dacă vedem un zid, noi mergem spre el şi doar când ajungem ne gândim cum să-l ocolim, în educaţia japoneză, occidentală sau americană îşi fac strategii cum să ocolească zidul.
Anticiparea, nu este un lucru forte al nostru dar nici rău, faptul că realizăm scenarii de ocolire a unui zid nu este greu. Şi aşa se ştie că suferim de "scenaristică" ca şi popor. Însă vom atribui anumite situaţii, dezavantaje, pierderi invocând superstiţii, frustrări sau complexe care vin din anii ce au trecut peste noi, din educaţia noastră.
Degeaba avem proverbe arhicunoscute, ca „fă-ţi iarna car şi vara sanie”, noi nu le folosim. Lipseşte anticipare, viziunea şi strategia.
Irosim atâtea oportunităţi din cauza egoului nostru individualist, de moment, în setat de nevoie şi fără a evalua concret implicaţile ulterioare.
Stimbine că în momente de criza se crează goluri. Gol economic. Gol financiar. Gol de consum. Gol de slujbe. Gol de MULŢUMIRE. Dar din câte ştim, orice gol creează o "movilă" undeva. Imaginează-ţi cum este când sapi o gropă, pământul este pus lângă. Acest surplus dă naştere unei movile. Aşa şi în criză, America are un "gol", China are o "movilă". România are un gol iar "movila" noastră însă cred că a fost aruncată ... de stim noi cine .... în cele patru zări. Iar în acest contex ce rămâne să fac? Voi gândi "On".
A gândi „On” înseamnă că fiecare particică din noi, cercetează, analizează şi evaluează oprotunităţi reale şi neconcurenţiale care pot fi întreprinse.
Dacă după '90 piaţa românească reprezenta un tărâm virgin, acum după 20 de ani suntem la fel de necunoscuţi. Oportunităţile sunt pretutindeni, rămâne doar să legam elementele de puzzle şi să dezvoltam lucruri mici care să ne facă mari. Mari ca naţiune istorică din spaţiul European.
Încercăm să branduim o ţară de atît timp, şi nimic. Atâta timp cât a fi roman înseamnă cerşetori, hoţi, şi alte aspecte negative, oameni care muncesc pe nimic, executanţi, leneşi, oameni fără cuvânt, fără o constanţă în acţiuni şi realizări care au o capitala fie la Budapesta fie la Moscova ... cunoscătorii ştiu de ce .... rămâne să gândim „On”.
Încercăm să branduim turismul românesc, şi nimic. Atâta timp cât locurile superbe nu sunt conservate, nu avem infrastructură, căile ferate sunt în colaps logistic şi finanicar, când transmitem imagini eronate „că o femeie să mărită cu patru barbaţi” şi „peştii cresc în copaci „ ..... drumeţii ştiu de ce .... rămâne să gândim „On”.
Şi astfel, prin gândirea „On” colectivă posibil ca ignoranţa să se disipe, implicarea altor oameni se va accentua efectul şi încet, încet, formele dezvoltării se vor contura din ceaţa deasă a celor 20 ani de democraţie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu