Ne place sau nu lumea este în continuare mişcare fără nici o îndoială şi noi o dată cu ea. Revoluţia informaţiei este definitorie pentru secolul 20, de la apariţia internetului în 1969 şi până la utilizarea mondială a lumii virtuale omenirea a evoluat cu paşi uriaşi. Greu de cunoscut destinaţia. Ideea unei paralele cele cunoscute de noi era acum ceva timp în urmă de domeniul „Julvernian”.
Cert este că astăzi internetul este un „must” în viaţa noastră atât profesionala cât şi personală. Internetul este cel mai activ canal de comunicare. Astăzi peste cel puţin 2 miliarde de oameni utilizează zeci de miliarde de pagini web.
Prin urmare, o întreagă lume în expansiune.
La zece ani de la apariţia internetului, în 1979, Michael Aldrich poate fi considerat părintele cumpărăturilor online. Michael Aldrich nu numai că a inventat cumpărături online în 1979, el a proiectat de asemenea, vândut, instalate şi sprijinite toţi acei utilizatori din perioada pionieratului.
Primul cumărător de online a fost o femeie în vârstă de 72 de ani tot din Anglia, Jamie Snowboard. Ea a comandat mai multe produse dintr-un magazin, printr-o reţea experimentala la vremea respectivă. De atunci comerţul online a devenit o componentă importantă a globalizării.
Unii consumatori vor prefera întotdeauna cumpărarea de articole alimentare şi de uz casnic din magazine, dar număr tot mai mare bun venit şansa de a economisi timp şi bani prin utilizarea mediului online de a comanda de pe web.
Cumpărături online este cel mai popular în Anglia decât oriunde altundeva în lume. Anglia excelează în ceea ce priveşte comerţul electronic.
Din studiul realizat de eMarketer, acestia estimează că peste 68% din utilizatorii de web din Anglia, cu vârste mai mari 14 ani cumpăra online cel puţin o dată pe lună în 2011, dintr-un total de mai mult de 27 de milioane de oameni. Anglia este, de asemenea, un lider mondial în cumpărături online. Eurostat în 2010 a raportat că 16% din utilizatorii de internet din „marele regat„ cumpărat alimente şi articole de băcănie online, faţă de 7% în Germania şi 5% în Franţa. Prin comparaţie, mai puţin de 1% din utilizatorii de internet din SUA intervievaţi Asociaţia Naţională de Băcănii (NGA) şi SupermarketGuru în ianuarie 2011 au declarat că au cumpărăt cele mai multe produse alimentare online.
Potrivit Verdict Research, vânzările online de produsele alimentare din magazinele din Anglia au crescut cu 15,8% în 2010. Institutul de Distribuţia în Băcănii (IGD), pune valoarea acestor vânzări la £ 4.8 miliarde (5.4 miliarde €), şi estimează că se va ajunge la £ 9.9 miliarde (11,15 miliarde €) până în 2015 - depăşind pe departe creşterea în sectorul alimentar în ansamblul său.
Ca un alt exemplu în Emiratele Arabe Unite, fiecare magazin de cartier avea produse mici etichete personalizate şi coordonatele locaţiei (numere de telefon sau email). Aceste etichete erau distribuite în perimetrul magazinului. Clientul având, ulterior, posibilitatea de a comanda telefonic achiziţionarea unor produse alimentare şi non alimentare de proximitate.
Au fost situaţi în care nu am putut răspunde la uşă când a venit personalul magazinului cu livrarea şi am fost plăcut surprins când punga cu produsele solicitate era agăţată de clanţă pe exterior cu o notă mică privind costul livrări.
Una peste alta, la ani lumină, România a sucombat iniţiativa privată a afacerii „caselor de comenzi” păstrând obişnuinţa sportului naţional de a sta la cozi şi aglomera spaţiile comerciale. Chiar şi în perioadă de criză toate, dar aproape toate, spaţiile comerciale de la supermarketuri la hipermarketuri sunt aglomerate în fiecare după-amiază sau sfârşit de săptămână.
Viziunea managerilor sau patronilor de mini-magazine sau magazine de cartier este lipsită de inovaţie. Nu este vina marilor lanţuri de retail că aceştia nu dezvoltă un nou segment, o nouă linie de afacere şi fără inovaţie.
Cert este că astăzi internetul este un „must” în viaţa noastră atât profesionala cât şi personală. Internetul este cel mai activ canal de comunicare. Astăzi peste cel puţin 2 miliarde de oameni utilizează zeci de miliarde de pagini web.
Prin urmare, o întreagă lume în expansiune.
La zece ani de la apariţia internetului, în 1979, Michael Aldrich poate fi considerat părintele cumpărăturilor online. Michael Aldrich nu numai că a inventat cumpărături online în 1979, el a proiectat de asemenea, vândut, instalate şi sprijinite toţi acei utilizatori din perioada pionieratului.
Primul cumărător de online a fost o femeie în vârstă de 72 de ani tot din Anglia, Jamie Snowboard. Ea a comandat mai multe produse dintr-un magazin, printr-o reţea experimentala la vremea respectivă. De atunci comerţul online a devenit o componentă importantă a globalizării.
Unii consumatori vor prefera întotdeauna cumpărarea de articole alimentare şi de uz casnic din magazine, dar număr tot mai mare bun venit şansa de a economisi timp şi bani prin utilizarea mediului online de a comanda de pe web.
Cumpărături online este cel mai popular în Anglia decât oriunde altundeva în lume. Anglia excelează în ceea ce priveşte comerţul electronic.
Din studiul realizat de eMarketer, acestia estimează că peste 68% din utilizatorii de web din Anglia, cu vârste mai mari 14 ani cumpăra online cel puţin o dată pe lună în 2011, dintr-un total de mai mult de 27 de milioane de oameni. Anglia este, de asemenea, un lider mondial în cumpărături online. Eurostat în 2010 a raportat că 16% din utilizatorii de internet din „marele regat„ cumpărat alimente şi articole de băcănie online, faţă de 7% în Germania şi 5% în Franţa. Prin comparaţie, mai puţin de 1% din utilizatorii de internet din SUA intervievaţi Asociaţia Naţională de Băcănii (NGA) şi SupermarketGuru în ianuarie 2011 au declarat că au cumpărăt cele mai multe produse alimentare online.
Potrivit Verdict Research, vânzările online de produsele alimentare din magazinele din Anglia au crescut cu 15,8% în 2010. Institutul de Distribuţia în Băcănii (IGD), pune valoarea acestor vânzări la £ 4.8 miliarde (5.4 miliarde €), şi estimează că se va ajunge la £ 9.9 miliarde (11,15 miliarde €) până în 2015 - depăşind pe departe creşterea în sectorul alimentar în ansamblul său.
Ca un alt exemplu în Emiratele Arabe Unite, fiecare magazin de cartier avea produse mici etichete personalizate şi coordonatele locaţiei (numere de telefon sau email). Aceste etichete erau distribuite în perimetrul magazinului. Clientul având, ulterior, posibilitatea de a comanda telefonic achiziţionarea unor produse alimentare şi non alimentare de proximitate.
Au fost situaţi în care nu am putut răspunde la uşă când a venit personalul magazinului cu livrarea şi am fost plăcut surprins când punga cu produsele solicitate era agăţată de clanţă pe exterior cu o notă mică privind costul livrări.
Una peste alta, la ani lumină, România a sucombat iniţiativa privată a afacerii „caselor de comenzi” păstrând obişnuinţa sportului naţional de a sta la cozi şi aglomera spaţiile comerciale. Chiar şi în perioadă de criză toate, dar aproape toate, spaţiile comerciale de la supermarketuri la hipermarketuri sunt aglomerate în fiecare după-amiază sau sfârşit de săptămână.
Viziunea managerilor sau patronilor de mini-magazine sau magazine de cartier este lipsită de inovaţie. Nu este vina marilor lanţuri de retail că aceştia nu dezvoltă un nou segment, o nouă linie de afacere şi fără inovaţie.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu